Unul dintre inceputuri pentru infinit

        De foarte mult timp imi doresc sa fac sapun de casa. O persoana apropiata mi-a spus: "Sa nu faci asa ceva. E foarte periculos. Se lucreaza cu soda caustica si e periculos! Doamne fereste sa nu patesti ceva!"
        Este periculoasa soda caustica? Da. Arde pielea. Si daca stai cu nasul in ea e toxica.  Nu am sa scriu ceea ce altii au facut deja, si anume sa descriu ce este soda caustica. Daca cineva doreste sa se documenteze o poate face foarte usor cu ajutorul internetului pentru orice fel de informatii.
        Imi aduc aminte insa, ca fara amintiri, deh... nu se poate, ca acest material se folosea la curatarea, spalarea si dezinfectarea recipientelor din sticla inaintea etapei de imbuteliere a berii, coniacului si alte bauturi. Curata tot....

        Si mai stiu ca se poate face sapun de casa in combinatie cu untura de porc. Sapunul de casa a fost pentru mine un ajutor foarte mare in gospodarie. Spalam toate rufele in diferite modalitati. Inca nu aparuse pe piata romaneasca masina de spalat automata.
Erau cele care aveau doar program de spalare si cele care aveau in plus si program de stoarcere. Ehe...dar dupa ce limpezeai la chiuveta.

        Ca detergent foloseam cateva produse care erau disponibile, dar cu siguranta gospodinele stiu ca pentru a spala cat mai eficient adaugai in masina de spalat si cativa fulgi de sapun de rufe. Sau pur si simplu sapuneai rufele si le lasai la inmuiat cam o jumatate de ora si le spalai de mana. Erau perfect albe!!!
Daca doream sa albesc lenjeriile de pat sau cioraparaia, aveam o galeata emailata special folosita pentru fierbere. Adaugam in apa  sapun de casa ras si clor si le puneam la fiert. Te dureau ochii de atata alb! Fara pete sau alte nemultumiri. Si mai era ceva : mirosul . Era mirosul acela specific de sapun de casa. Dar cand rufele erau uscate simteai miros de curat pur si simplu. Si toate astea fara balsam sau alte chimicale. Da , repet si eu ce spun si altii: chimicale. Erau curate, albite si dezinfectate, apoi sterilizate prin calcarea cu fierul de calcat.
      

Nu aparusera nici scutecele de unica folosinta, existau atunci scutece din finet alb.... :) Acum ca va povestesc, imi aduc aminte .... Vad imaginile in fata ochilor.
Sa stiti ca era o mandrie sa-ti porti copii "curati si albi ca zapada". Aveam dreptunghiuri , triunghiuri si patrate din finet alb imaculat si moale si infasam bebelusul in ele dupa ce ii "faceam toaleta" . Apoi ii dadeam sa manance si trai pe vatrai! Dormea neintors cu mainile in sus :) . Asta era pozitia perfecta pentru un copil sanatos, asa imi spunea medicul.
Curati , curati, si acum sunt curati, dar ce te faci cu: "ma mananca pielea", "m-am iritat", "am alergie" ? Nu intelegeam de ce sunt copiii asa sensibili. Si ma suparam tare ca trebuia sa afirm "pe vremea mea, cand eram eu copil nu se mai plangea nimeni ....". Ma suparam , da , deoarece aceasta insemna pentru mine sa realizez ca a trecut ceva timp de atunci, si apoi nu doream sa fac comparatii.


In sfarsit, cert este ca de vreo trei-patru ani doresc sa fac aceasta operatie  si pentru ca am fost atentionata sa nu o fac am renuntat la aceasta idee. Dar acum a revenit. Am patit si eu ca si alte persoane (am sa revin cu amanunte). Dintr-una intr-alta am ajuns la a cauta si a rascoli pe paginile minunate ale internetului despre ce presupune  arta sapunaritului.

Daaaa, este o arta. Si mai e ceva , un microb, un virus, care daca il contactezi nu scapi de el . Cred ca in veci.
Acum, cu frica in san, in mintea mea  credeam va fi mai usor daca as face sapun de casa supravegheata de catre un cunoscator. Si cum, prin bunavointa Domnului am posibilitatea sa ma desfasor in aer curat, am cautat prin cunoscuti o batrana cu talent si pricepere care sa ma acompanieze. Am gasit , si m-am bucurat tare, deoarece in ziua de azi meseriile vechi si mestesugurile nu prea si-au mai gasit gazde noi, si daca cei in varsta au plecat dintre noi, rar gasesti persoane care sa le practice si sa le transmita mai departe. Bineinteles la persoanele care au si talent si deschidere sa faca aceste lucruri. De exemplu, cu parere de rau va spun ca nu am gasit dogar. Inca.
Asadar, zis si facut. Am adus untura, am cumparat soda caustica si hai sa facem sapun.
Eram super incantata, ce sa va spun? Eram curioasa sa vad cum reactioneaza monstrul. Dar nu mi-era frica, eram insotita de batrana.... Cam 7,5 kg de untura curaaaaataaa de porc si 3 kg de soda.

Apa de put la dispozitie (o galeata de 10 l). Ce mai incolo si incoace? Am facut focul, am pus tuciul cu apa si untura si dupa ce s-a topit untura, batrana a iceput sa adauge soda.
Ei , de aici am inceput sa ma uimesc. Nu tu manusi de protectie, nu tu gramaj la soda, nu tu ochelari, manecile suflecate. Fusta era singura care era cata de cat in conformitate ca ii ajungea aproape de glezne. Si m-am speriat. Ce eram eu speriata....Ca nu v-am spus dar avea si defect la ochi. Mai tarziu am intrebat-o ce a patit si mi-a zis ca de la var. Cand a varuit casa i-a sarit o picatura in ochi. A fost la doctor insa  a ramas cu semn.
Pentru mine a fost o usurare. Bine ca nu de la soda caustica.... Pfiu.

        Incet-incet frica a plecat, vazand-o pe batrana cum manuia plicul cu soda, si am ramas cu dorinta arzatoare si curiozitatea de a vedea ce se intampla mai departe.
Afara statea sa ploua, cerul era un pic suparat. Ma rugam sa nu vina lacrimile sale pana nu terminam. Fusesem atentionata ca dureaza 2-3 ore.
...Dar a venit domnul Pranz si noi tot n-am terminat. Nu mi-au ajuns nici ingredientele. Am mai luat soda. Pe urma ca mai trebuie untura..... Si turna la apaaaaa.....
Ma enervasem, gata. Incepeam sa fierb eu in locul sapunului.  Din pacate....un esec aproape total. Spun asta pentru ca am ramas cu bucatile de sapun, pe care le-am pus la uscat si pe care nu le-am aruncat din doua motive: era inceputul meu in Lumea Sapunului, si nu stiam unde sa il arunc, ca la gunoi nu voiam si pace.
 Pentru ca incepuse sa ploua si pentru ca si batrana isi pierduse rabdarea, deja era foarte tarziu, am oprit focul si am acoperit tuciul lasandu-l asa, mahnita si dezamagita, pana a doua zi. Ca nu puteam sa il arunc asa fierbinte, nici nu aveam unde.....
        Am omis sa va spun ca nu eu am stat la pozitia principala. Eu am mestecat in el de vreo doua ori. La un moment dat incepuse sa se ridice compozitia (cred ca era focul prea tare) si era mirosul acela specific de sapun, era cremoasa, spumoasa si fina.... Untura fusese curata curata.

O stransesem de la jumari. Nu era rancezita, cand am mirosit-o (statuse bine depozitata la racoare) mi-a venit miros de Craciun.... Si dintr-o data , stupoare! S-a taiat.

S-A TAIAT! Ca la icre. Si nici ca s-a mai legat.... A incercat batrana sa ii puna cand apa cand soda, cand doar apa.... N-a fost chip. Ba ca e prea gras, ca are prea multa untura, ba ca a fost untura prea curata, ba ca e sodos :)))) (ce radeam in sinea mea cand o auzeam cum vorbeste), ca are prea multa soda, ba ca ii trebuie apa, pana s-a umplut tuciul cu apa.... Doamne cat imi doream sa vad sapunul facut! Durerea mare a fost atunci cand mi-a venit in  minte gandul : "Daca nici asta batrana, care stie sa faca nu a reusit, eu cum am sa reusesc? ". Dezamagire  mare.....mai aveam un pic si plangeam.

        A doua zi a venit la mine vecina si mi l-a taiat cu cutitul. Da, spre surprinderea noastra, s-a intarit. L-a taiat vecina in bucati si l-am lasat intr-o ladita la uscat. Se vedeau insa firicele de untura nesaponificata, si sa stiti ca nici acum nu stiu cauza pentru care nu a reusit experimentul.

CONCLUZIE

        In ciuda nereusitei am invatat cate ceva despre sapun, si nu doar am invatat ci am simtit, mi-a intrat microbul in toti porii fiintei mele, si nu ma las pana nu fac si eu sapun!
Ulterior, dupa mai multe cercetari pe care le-am realizat pe cateva site-uri si blog-uri am descoperit ca aceasta este una din metodele de realizare a sapunului, metoda la cald, ca este mai grea decat cealalta, ca trebuie sa ai ceva experienta si iscusinta , si nu in ultimul rand ca este o metoda veche din stramosi. Desi alte procedee , moderne, i-au luat locul, banuiesc si sper ca nu este pe cale de disparitie. Eu una cu siguranta nu am sa renunt la ea. Cand am sa fiu pregatita am sa o imbratisez din toata inima mea.....


Infinit sa va fie Universul!

Infinit si Univers in Prezent....un nou Inceput!

      

       Pentru toate exista un început si deci, iată : încep si eu. Îmi doresc de mult sa am un loc liniștit, unde pot sa îmi exprim gândurile toate, un loc cu pace si armonie, un Univers al meu în Universul Mare. Aici voi experimenta tot ce îmi doreşte inima si voi arăta tuturor acelora care au răbdare si dorinţa de trai alături de mine câteva momente din viaţa lor. E minunat sa ştii ca în Univers este cineva care îţi este alături atunci când te aștepți mai puțin. 

      Acest loc se dorește a fi parte din viaţa mea, din trecut, dar mai ales din Prezent către ce va urma...

Si pentru ca de ceva timp am început o nouă viaţa doresc sa fie minunată, plină de bucurii, împliniri pe toate planurile, urare ce o transmit tuturor.  

      Voi aduce cu mine aici de foarte multe ori Natura  pentru ca o iubesc, pentru ca mă încarcă cu energie pură, e sinceră , atinge inima, dar mai ales Sufletul.

     

        Iubesc florile , iubesc copacii, iubesc cerul, iubesc pământul, vreau sa înţeleg tot ce  transmit ele către sufletul omului. Si iubesc Apa. O stimez , o respect si încerc atât cat pot de mult sa transmit asta si celor din jurul meu, fie ei copiii mei, soțul meu, prieteni sau simple cunoștințe. Ea este un Dar al Vieții, poate cel mai important, deși multă lume nu conştientizează - ştie, dar nu conştientizează - care este valoarea ei adevărată si rolul Ei în vieţile noastre.

      De curând mi s-a adeverit o dorinţă. Una dintre multele pe care le-am dorit si am sa va povestesc în alt articol despre acestea. Posibilitatea de a locui la curte, la tara, în Natura. Eee, dar sa ştiţi ca nu este lucru uşor. Doamne ! Când le iei pe toate de la început... Dar entuziasmul este mare , dorinţa de asemenea. Si când te gândești ca toata viaţa am locuit la bloc, între "pietre" ca sa repet o vorba veche, si nu ştiu de nici unele: cum se munceşte pământul, cum se îngrijește, ce îl doare, ce îl supără sau ce îi place. 

    Însă le vom lua pe toate pe rand, cu răbdare si ambiţie, si cu siguranță ca totul va fi "floare la ureche".

 

În încheierea acestor randuri îmi doresc o zi plăcută în continuare! :) Deci... si vouă!